Stellantis pune capăt producției auto la Poissy după un secol de istorie
Într-o mișcare strategică ce marchează sfârșitul unei epoci industriale pentru regiunea pariziană, gigantul Stellantis a confirmat oficial că uzina sa istorică din Poissy va înceta asamblarea de vehicule în anul 2028. După aproape 90 de ani de activitate neîntreruptă, locația care a „văzut” trecând prin porțile sale branduri precum Ford, Simca și Chrysler, se pregătește pentru o transformare radicală.
Decizia nu reprezintă însă o închidere definitivă a porților, ci o reconversie ambițioasă către ceea ce industria numește „economia circulară”.
De la producție la reciclare: Noua misiune „Circular Economy”
Stellantis va investi 100 de milioane de euro pentru a transforma situl de la Poissy într-un hub european de referință pentru reciclarea și recondiționarea componentelor auto. Această mișcare face parte din divizia Sustainera, un pilon central al planului strategic „Dare Forward 2030”, prin care grupul își propune să genereze venituri de peste 2 miliarde de euro din activități ecologice până la sfârșitul deceniului.
Motivele din spatele deciziei:
- Optimizarea costurilor: Producția de mașini mici (segmentul B), precum DS 3 și Opel Mokka, devine tot mai puțin rentabilă în fabricile din vestul Europei, unde costurile cu forța de muncă și energia sunt ridicate.
- Supracapacitatea de producție: Stellantis deține numeroase uzine în Franța și Italia, iar consolidarea producției în centre mai mari (precum Sochaux sau Mulhouse) este esențială pentru eficiență.
- Reglementările UE: Presiunea tot mai mare pentru sustenabilitate obligă producătorii să gestioneze întregul ciclu de viață al unui vehicul, nu doar vânzarea acestuia.
- Conceptul „GrEEn-campus”: Poissy va deveni și un centru de cercetare și inginerie, grupând mii de angajați care în prezent lucrează în locații dispersate.
O istorie sub șapte steaguri
Uzina din Poissy este un adevărat „muzeu viu” al industriei auto franceze. Fondată în 1937 de filiala Ford din Franța, fabrica a supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial și a trecut prin mâinile multor proprietari, reflectând consolidarea constantă a sectorului auto european.
| Perioada | Proprietar / Brand | Modele Reprezentative |
| 1940 - 1954 | Ford SAF | Ford Vedette |
| 1954 - 1963 | Simca | Simca Aronde, Simca 1000 |
| 1963 - 1978 | Chrysler Europe | Simca 1100, Chrysler 180 |
| 1978 - 1986 | PSA (Talbot) | Talbot Horizon, Solara |
| 1986 - 2021 | PSA (Peugeot/Citroën) | Peugeot 208, Citroën C3 |
| 2021 - 2028 | Stellantis | DS 3, Opel Mokka |
Viitorul celor 1.600 de angajați
Anunțul a stârnit, în mod previzibil, îngrijorare în rândul sindicatelor. Deși Stellantis promite că transformarea uzinei va asigura continuitatea locurilor de muncă, natura muncii se va schimba fundamental. Cei 1.600 de angajați actuali vor trebui să treacă prin programe masive de recalificare pentru a trece de la asamblarea de mașini noi la dezasamblarea, verificarea și recondiționarea pieselor uzate.
„Este o victorie amară. Uzina este salvată, dar identitatea sa de constructor auto dispare”, a declarat un reprezentant sindical local.
În timp ce modelele DS 3 și Opel Mokka se pregătesc să își găsească „case” noi în alte uzine ale grupului, Poissy se pregătește să demonstreze că există viață industrială și după era combustiei interne, transformându-se dintr-un simbol al consumului într-unul al sustenabilității.
Transformarea va fi finalizată treptat până în 2028, moment în care ultima mașină nouă va părăsi linia de producție, punând punct unui capitol de aproape un secol de inginerie auto tradițională.
Crezi că transformarea uzinelor vechi în centre de reciclare este soluția optimă pentru a salva locurile de muncă în contextul tranziției verzi, sau este doar o modalitate prin care marii constructori maschează dezindustrializarea Europei de Vest?